Radioul public, taxa dubla

Maria Toghina, director general al SRR

Virgil Burla (redactor investigatii, “Romania libera”)
Luni, 11 Februarie 2008

» SRR solicita plata taxei radio de doua ori: o data pentru firma, o data pentru domiciliul actionarilor.
» Societatea spera sa obtina prin sistemul “taxa-dubla” 9 milioane euro.
» Cheltuielile nesabuite ale fostei conduceri au pus pe butuci Radioul public.

Societatea romana de Radiodifuziune (SRR) a ajuns cu cheltuielile la fundul sacului, drept pentru care a inceput sa trimita prin tara depese prin care someaza proprietarii de firme care au sediul societatilor in propria    

locuinta sa plateasca de urgenta taxa radio.

Prin acest tertip, Radioul public incaseaza aceasta taxa de doua ori pentru acelasi serviciu: o data de la proprietarul imobilului ca persoana fizica ce locuieste efectiv in respectiva casa si alta data de la societatea care functioneaza la aceeasi adresa.

Mai mult, SRR s-a gandit ca ar fi bine sa adune o suma cat mai mare, asa ca la inceputul anului a somat firmele in cauza sa plateasca taxa radio din urma cu trei ani, cate 120 de lei pe an. “Zilele trecute am primit o notificare din partea SRR prin care eram somat sa platesc taxa radio din 2005 pana astazi. In ultimii trei ani nu mi s-a adus la cunostinta ca as fi restantier si nu inteleg de ce trebuie sa platesc inca o data respectiva taxa, din moment ce este deja cuprinsa in factura de la Electrica. Parca traim in Belarus!”, ne-a declarat, revoltat, un proprietar de firma care a primit acasa notificarea SRR.

Conform datelor obtinute de la Oficiul National al Registrului Comertului, la data de 4 februarie in Romania functionau 277.997 firme care au declarat sediul social la domiciliul unuia dintre actionari. Calculele arata ca SRR ar trebui sa incaseze de la cele aproximativ 278.000 de firme 33,3 milioane RON, adica 9 milioane euro, numai din taxa pentru un an de zile.

Desi avem documentul care atesta ca Radioul public a trimis astfel de notificari (foto facsimil), SRR infirma cele reclamate de cititorul nostru.

“Daca nu a platit, trebuie sa plateasca. Asta spune legea. Nu cred ca nu a fost instiintat timp de trei ani ca are de platit taxa radio. Oricum, dupa un anumit timp plata sumelor se prescrie. O sa ma interesez si va rog sa-mi trimiteti o adresa oficiala cu aceste intrebari si o sa va raspundem”, ne-a declarat Razvan Stamatescu, directorul de comunicare al SRR. A trecut de atunci aproape o luna, fara a primi vreo lamurire.

In primavara anului trecut, fostul director al SRR, Dragos seuleanu, a fost pus sub invinuire de procurorii anticoruptie deoarece ar fi tocat sistematic banii institutiei publice. seuleanu a incheiat in perioada 2000-2005 o serie de contracte paguboase cu diferite firme, pentru achizitionarea unor echipamente tehnice la preturi astronomice.

Astfel, SRR a achizitionat de la firma Forte Computers un sistem informatic integrat cu suma de 9 milioane euro, sistem care functioneaza doar la 10% din capacitate. Pentru a putea plati, seuleanu a facut un imprumut la banca, pe care l-a garantat cu bani publici, respectiv fondurile de salarii. Astfel, SRR are de platit pana in 2009 rate lunare de 7 miliarde de lei vechi.

FAVORURI

» Discrepante salarialeAnul trecut, SRR a platit angajatilor prime de Craciun in valoare totala de peste un milion de lei. Societatea are 2.530 de angajati, media primelor fiind de 400 de lei pentru fiecare angajat. Salariile directorilor din Radio sunt de invidiat, in timp ce colaboratorii primesc cateva milioane de lei pe luna. Astfel, seful de la Radio Iasi are cel mai mare salariu “public” din oras, respectiv peste 6.000 de lei pe luna, iar Maria Toghina, directorul institutiei, are 11.600 lei pe luna, iar directorul de productie editoriala, Vasile Ionescu, are trecut in dreptul rubricii “venitul anual incasat”, “salariu”.

var aid = 117610; var contentDefault = ”; var viewResults = false;

O depesa Mediafax — inca fierbinte — anunta cu surle si trambite iminenta deplasare in Italia a unei echipe guvernamentale dambovitene care incearca sa drega busuicul (rozmarinul, oregano, ma rog tutti.. frutti) intr-un moment cand pare ca nu mai e mare lucru de facut de catre acesti guvernanti incompetenti. Cioroianu, acest papagal impaiat al politicii externe neo-mioritice este acelasi personaj penibil care recent a recunoscut limba moldoveneasca, a ingaimat “yes” — si atat!  — in monologul cu Condolezza Rice la Washington si a spus de curand la Lisabona ca nu a avut nimic de negociat in favoarea Romaniei pentru ca oricum ar fi dat-o Romania “avea numai de.. castigat”. Tare Cioroi-anul asta! Cred ca o sa-i cam cada freza la Roma, miercuri cand se va intalni cu omologii broscari.  Eu unul l-as tunde la zero (lasandu-l de tot fara freza si mai ales fara job) pe acest zero barat, aceasta tufa de.. Venetia a “diplomatiei” din aleea Modrogan.

Ati auzit de AFCN? Nici eu. Totusi astia anunta in B-24-FUN de saptamana asta mare concurs mare de proiecte culturale. N-am de lucru si sun la numarul de fix din site. Raspunde un tip intepat si obraznic care zice ca el e Directorul Executiv (din “Dorobanti”!?). In realitate, e sfidator si plin de el, habar n-are de aproape nimic si vazand ca eu nu ma las cu una cu doua imi da la mishto un numar de la alt birou, la d-na “inspector Pascu”. O sun pe Pascu la 031-401.19.88. Asta raspunde, imi zice ca e ocupata pana peste cap, ca nu e treaba ei, vorbeste in paralel cu alte persoane, ca sa para totusi “amabila”imi cere adresa de e-mail si imi zice ca imi va trimite pe e-mail candva, cand va putea niste informatii pe care mi le putea trimite in 3 secunde. Apuc sa ii pun doua intrebari simple (e.g. cine poate propune proiecte) si Pascu ma pune sa iau legatura cu referenta (Pi)x pe care o pot gasi daca sun la mobilul de pe site. Trag concluzia ca vorbesc cu o institutie comunista in atitudine, finantata in plin capitalism romanesc inclusiv din banii mei de contribuabil cinstit si ca trebuie sa fac tot ce pot sa fac sa se afle de “baietii” astia care fac mari deservicii ideii de institutie chipurile legata de cultura. 

Intr-o singura zi era sa fiu lovit de doua masini, una din ele aflandu-se pe trotoarul pe care circulam regulamentar, la doi pasi de intrarea in MApN. Si cum sa nu fie un calvar sa circuli, fie si ca simplu pieton, in Bucuresti? Cand orasul are ca primar un taran din Teleorman si cand tara are un prim ministru negustor de masini..  Si ca si cum bascalia nu ar fi suficienta prin blocarea traficului datorita numarului urias de vehicule si a ambitiei prostesti a multor bucuresteni de a circula cu propria masina (omu’ si masina), mai multe strazi esentiale pentru o minima fluenta (e.g. Stirbei Voda) sunt de cateva zile in plina reasfaltare (desi fusesera asfaltate mai an) si schimbare de.. borduri. Solutia la colapsul total al circulatiei in capitala este un transport in comun modern si foarte eficient (o retea extinsa de metrou si o retea de suprafata intermodala) si o campanie de informare publica de mari proportii care sa invete bucurestenii / romanii ca nu masina ii face mai destepti si nici mai sanatosi. La Paris oamenii circula cu bicicletele. Doar in republicile bananiere cu mofturi se intampla ce se intampla la noi.

Am vazut mai zilele trecute “bradul” din schele care se ridica in Piata Unirii (cica cel mai mare din Europa!) si muncitorii misunand la mare inaltime. Imi aduce aminte de o constructie stupida, megalomanica din vremea ceausismului (in tara cea mai amarasteana din UE) si de “slagarul” despre “Santiere, santiere”. Acum cativa ani Romania daruia Vaticanului cel mai inalt brad pe care statul papal l-a impodobit vreodata de Craciun. Nu din cauza asta padurile noastre au ramas in mare parte o amintire (ce zici de asta Hrebenciuce, dar tu Chereshtoi?). De ce nu un brad adevarat si pentru Piata Unirii? De ce un ersatz atat de grotesc? Sau daca tot e vorba de un ersatz macar sa fi fost un brad de.. marmura, Videne, nu?